7 publicaţii difuzate în mai mult de 13 miloane de exemplare, 44 de cărţi într-un tiraj total de peste 550 de mii de exemplare, precum şi sute de mii de suflete cuprinse în mişcarea „Oastea Domnului” de renaştere spirituală din Biserica Ortodoxă, sunt câteva repere ale activităţii impresionante desfăşurate de preotul Iosif Trifa între anii 1922-1938. La o populaţie de 15 miloane de locuitori ai României acelei epoci, activitatea sa rămâne cea mai amplă lucrare misionară a ortodoxiei româneşti din veacul trecut.

În satul Certege din Munţii Apuseni vine pe lume în ziua de 3 martie 1888, Iosif Trifa. Mama sa, profund credincioasă, îi insuflă de mic credinţa în Dumnezeu. Iosif Trifa urmează gimnaziul la Beiuş, apoi cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu. După absolvire, la vârsta de 23 de ani se căsătoreşte cu o nepoată a eroului Avram Iancu, Iuliana. Este hirotonit preot în Vidra de Sus. Aici i se nasc patru copii, din care va supravieţui doar unul: Gheorghe Titus. După doar şapte ani de la căsătorie se stinge din viaţă şi soţia sa împreună cu ultima lor fetiţă, Augustina. Această durere îl apropie şi mai mult de Dumnezeu.

Începe să scrie intens pentru o mulţime de reviste şi ziare, desfăşurând în următorii 3 ani o amplă activitate publicistică. Colaborează regulat la o mulţime de reviste din ţară şi chiar din străinătate cu tot felul de scrieri pline de adevăr, putere şi inspiraţie. În anul 1920 i se tipăreşte la Arad prima carte: „Spre Canaan”. După încă un an, i se oferă slujba de duhovnic la Academia Teologică din Sibiu, slujbă pe care o acceptă, părăsind pentru totdeauna satul Vidra de Sus.

Începând cu ianuarie 1922 Mitropolia Sibiului decide să tipărească o gazetă religioasă numită „Lumina Satelor”. Părintele Iosif Trifa este numit redactor şi încă din primul număr începe munca şi lupta pentru mântuirea sufletească a neamului românesc. Deşi slujba de redactor îi era cu totul necunoscută, Părintele Iosif Trifa şi-a asumat toată corvoada redacţiei: primirea scrisorilor,
asigurarea materialului necesar,
clasificarea pe pagini, supravegherea corecturii şi a paginaţiei, grija expediţiei, a răspunsurilor către cititori şi a apariţiei la timp, săptămână de săptămână. 

În noaptea de Anul Nou 1923, nemulţumit de puţinele roade aduse, sub inspiraţia Duhului Sfânt, publică în primul număr din „Lumina Satelor” o hotărâre prin care îi chema pe oameni să părăsească păcatele şi să se întoarcă la Dumnezeu. În câţiva ani, tot mai mulţi oameni îi aud chemarea şi se hotărăsc să înceapă o altă viaţă. Iosif Trifa numeşte această mişcare de renaştere spirituală „Oastea Domnului”. 

În anul 1927 se îmbolnăveşte grav ca urmare a muncii istovitoare de scriitor şi redactor. Suferă prima operaţie. În următorii zece ani, câţi va mai trăi, va mai suporta şase operaţii grele, fiind internat periodic în diferite sanatorii din ţară şi din străinătate. În anul 1929 îşi vinde casa de la ţară şi cumpără tipografia Oastei Domnului. Organizează o librărie a Oastei, iar în anul 1930 fondează revista „Oastea Domnului” distribuită ca supliment al foii „Lumina Satelor”. Reprezentanţii Mitropoliei de la Sibiu încep elaborarea unor statute oficiale ale Oastei Domnului, cu ajutorul cărora doresc să reorganizeze voluntariatul duhovnicesc şi misionarismul laic născut în Biserica Ortodoxă Română prin munca şi jerfta Păr. Iosif Trifa.

Părintele Iosif Trifa elaborase în schimb statute duhovniceşti pentru o mişcare duhovnicească, îndrumări pur evanghelice la care nu a vrut să mai adauge nimic omenesc. Era pe deplin încredinţat că numai în acest fel Oastea Domnului îşi va împlini rolul în Biserica Ortodoxă. 

Pentru diminuarea activităţii sale, Părintelui Iosif Trifa i se impun tot felul de constrângeri. Este eliberat din funcţia de preot şi, aşa cum se precizează în şedinţa secţiei bisericeşti de la Sibiu din 2 ianuarie 1935, este „absolvit de toate însărcinările pe care le-a avut în legătură cu mişcarea religioasă din sânul bisericii noastre, „Oastea Domnului”, precum şi de cele în legătură cu publicaţiile ei periodice „Lumina Satelor” şi „Oastea Domnului”.

În acelaşi an 1935, Mitropolitul Nicolae Bălan confiscă revista „Oastea Domnului”. Iosif Trifa fondează „Isus Biruitorul”. Este dat în judecată bisericească pentru nesupunere faţă de ierarhi. În ziua de 9 mai 1935 Părintele Iosif Trifa este caterisit. Face apel la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reafirmându-şi totala supunere faţă de dogmele Bisericii, dar arătând că nu poate renunţa la nimic din ascultarea faţă de Mântuitorul Isus Hristos şi faţă de voluntariatul Oastei Domnului.

În luna aprilie 1937 Părintele Iosif Trifa primeşte oficial răspunsul Sfântului Sinod prin care se menţine hotărârea de caterisire. De asemenea, sub ameninţarea excomunicării este somat să înceteze apariţia foii „Isus Biruitorul”. În luna ianuarie 1938 i se confiscă şi tipografia. Bolnav şi în lipsuri, Părintele Iosif Trifa continuă lupta şi lucrarea sa în mod dramatic până în noaptea de 12 februarie 1938, când sufletul său trece la Odihna Cerească. Este petrecut pe ultimul drum de mii de credincioşi din Oastea Domnului şi prieteni, din ţară şi de peste hotare.

În strădania sa eroică de a se împotrivi amestecului oricăror interese omeneşti în lucrarea Oastei Domnului, o lucrare a Duhului Sfânt, Părintele Iosif Trifa este sprijinit până în ultimul ceas de câţiva dintre ucenicii săi cei mai apropiaţi, cei care aveau să poarte pe umerii lor greutatea acestei lucrări imense: Ioan Marini, Traian Dorz, Ioan Opriş şi alţii.

Prin preotul Iosif Trifa au fost reactualizate valorile creştinismului primar: Hristos, naşterea din nou şi Biblia. Acestea au devenit temeliile unei vieţi schimbate şi predate lui Dumnezeu. Prin urmare în Biserica Ortodoxă oamenii simpli au început să citească şi să predice Biblia în biserică şi în public.

Nevoia acută de a cânta o cântare nouă spre slava lui Dumnezeu a fost conştientizată de Părintele Iosif Trifa care a încurajat şi sprijinit naşterea poeziei creştine şi a imnului religios în poporul român.

Mişcarea „Oastea Domnului” a cuprins toate păturile sociale ale României. Ţărani, dar şi intelectuali, copii, tineri, femei şi bărbaţi s-au înrolat în lupta contra păcatului şi a flagelurilor existente în popor: alcoolul, tutunul, analfabetismul, sărăcia, extremismele politice periculoase. Prin această primăvară a ortodoxiei româneşti s-a realizat reconcilierea spirituală între creştinii de confesiuni diferite, mii de credincioşi greco-catolici intrând în Oastea Domnului. Prin preotul Iosif Trifa s-a născut o lucrare evanghelică specific românească, pentru poporul român, dar cu caracter ecumenic bazat strict pe Evanghelia lui Hristos.

Oastea Domnului a depăşit demult graniţele României, fiind prezentă în Serbia şi Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Spania şi Italia, Anglia şi chiar America. Sutele de mii de suflete, de ieri și de azi, înrolate în războiul contra păcatului, îi vor purta preotului Iosif Trifa o veşnică recunoştinţă.

Un documentar produs de Aionios Media și Editura „Traian Dorz” în 2008, ce va fi difuzat în ianuarie pe Alfa Omega TV.