Biserica - locul unde totul pare prea complicat și un fel de fast-food filozofic, dar locul unde, cumva, un adolescent semi-bipolar ca mine era atras de simplitatea unor membri din biserică, persoane care iubesc și încurajează simplu, dar nu judecă așa de simplu...

Biserica, instituția care își asumă rolul de arbitru moral, locul unde un tânăr trebuie să își renege identitatea ca să fie salvat, dar unde un pastor de tineret joacă „ilegal” - pe ascuns, practicile lui sunt opuse față de legile bisericii, nu îi spune tânărului cum trebuie să se comporte sau arate, ci îl asigură pe tânăr că, dacă vrea o relație cu Isus cu adevărat, e de fapt îndeajuns... 

Biserica, locul unde am mers să mă înțeleg pe mine, să înțeleg „treaba asta” cu Dumnezeu, dar unde duminica, un bătrân a vorbit despre o virgulă în nu știu ce verset care dovedea că femeia nu e atât de importantă încât să predice, femeia e slabă. Dar mama lucra toată ziua și mă iubea necondiționat, iar tata, bărbatul cu autoritate divină care aparent avea mai multă valoare biblică decât mama, bea bere toată ziua și îmi era străin... 

Probabil Biserica nu își dă încă seama de faptul că ea încearcă să îmi dicteze cum să gândesc, să îmi dicteze „poezia” despre sex, dar tot ce am dorit eu e să aud despre un Isus care mă înțelege, care nu Își schimbă tonul vocii când e la amvon. Biserica se comportă ca și cum Isus e doar un detaliu în piesele de închinare, sau care e menționat de Crăciun ca o unealtă contra culturii occidentale și a capitalismului.

Dragă Biserică, nu m-au impresionat niciodată calitățile tale literare sau capacitatea ta de a distinge răul de bine. Dar m-a impresionat comunitatea ta, oamenii care mi L-au arătat pe Isus în viața lor, unde am fost iubit înainte de a fi judecat sau corectat.

Biserica, unde, ca emigrant în Marea Britanie, mi-am găsit locul. Am găsit o comunitate. O biserică unde presiunea politică de azi a afectat modul ei de a fi, dar totuși, ea a găsit o metodă de a rămâne relevantă. Deși sunt atâtea diferențe culturale față de bisericile din România, Isus e Același. E o biserică diferită de acasă, dar totuși, aici m-am simțit cel mai acasă, un loc cald, unde am fost primit înainte de a fi schimbat. 

Aici, cei bătrâni parcă nu par atât de deștepți, folosesc cuvinte normale, aici, ei parcă nu au aflat despre virgula care le condamnă pe femei, dar parcă știu despre Isus mai bine decât oricine. 

Nu am înțeles de ce vin persoane homosexuale la biserică, oare ei nu au citit Biblia? Dar apoi am înțeles: oricine vine în biserică e primit și iubit necondiționat, pentru că aici Biserica se focalizează mai mult pe oameni și mai puțin pe detalii. Dar cum rămâne cu acel compas moral, în ce priveste imoralitatea!? I-am întrebat pe bătrânii bisericii, iar ei mi-au răspuns: „Omul schimbă pe om manipulându-l, dar Duhul Sfânt îl schimbă pe om iubindu-l”. 

Biserica aici parcă nu se focalizează atât de mult pe platformă, pe cine cântă în față sau cine predică, ci pe comunitate. Se vede că Biserica nu e doar o replică mai morală a societății, un loc unde vedetele sunt pe platforme și oamenii de rând privesc stând pe scaune.

Nu cred că există undeva o biserică ideală, dar există o mulțime de biserici relevante, unde religiozitatea nu are loc de Isus. Unde chiar și persoanele care sunt judecate de religie sunt nu doar acceptate, ci și integrate. Unde adevărul e adevăr, nu e o variantă justificată printr-un verset scos din context. Biserici relevante, unde „bătrânii” înțeleg că sunt depășiți de tehnologie, iar „tinerii” sunt dependenți de ea și devin mai deconectați din cauza ei. Unde tinerii pot să vorbească cu cei bătrâni despre politică, sau despre care e atmosfera dintr-o biserică care îi atrage pe alți tineri. Unde oamenii vin din cauza comunității, din cauză că sunt acceptați, încurajați și cu adevărat ajutați să Îl cunoască pe Isus. Unii oameni nu-L cunosc pe Isus, dar cunosc religia mai bine, însă o Biserică relevantă schimbă în bine perspectiva unui astfel de om.

Isus nu s-a pierdut în detaliile Legii, ci a ales să iubească la extrem. Iubirea Lui a vorbit mai multă dreptate decât orice altceva. O Biserică relevantă nu poate să se piardă în detalii, nu poate să fie o altă instituție justițiară, nu poate să nu investească în comunitatea locală. O Biserică relevantă nu poate să Îl ignore pe Isus, nu poate să ignore problemele societății și nu poate să nu iubească necondiționat.

O Biserică relevantă investește în tinerii ei. Nu cu teorie biblică, ci cu practică.

O Biserică relevantă e interesantă. Unicitatea și talentele membrilor se reflectă în stilul bisericii unde sunt integrați. O Biserică relevantă nu e cunoscută doar din cauza calității echipei de închinare.

O Biserică relevantă are un mesaj atât de clar, încât chiar o persoană agnostică e atrasă de mesaj.

O Biserică relevantă greșește, greșește mult. Iar politica bisericească nu-i execută pe cei ce greșesc, ci dimpotrivă, îi ajută și îi restaurează.

O Biserică relevantă e un loc unde oameni vulnerabili găsesc siguranță, își găsesc locul. E o comunitate unde e în regulă să nu fii cea mai bună versiune a ta, ci ești înțeles și ajutat.

O Biserică Îl proiectează pe Isus ca unica soluție. Fără să adauge religia sau legea, întrucât Isus a împlinit legea. O Biserică relevantă e cea care, înainte să parafrazeze din Biblie ca din codul penal, se asigură că motivația și atitudinea ei este una constructivă.

Biserica de acasă, din România, are o oportunitate extraordinară să fie relevantă mai mult ca niciodată, acum, în contextul politic care proiectează doar negativism, în contextul demografic unde părinții și bunicii sunt lăsați singuri în fața televizorului de copiii lor care pleacă din țară, în contextul religios unde oamenii s-au săturat de corupție. Acum, doar Biserica ar putea influența pozitiv scena politică, cu soluții practice și proiecte pentru cei care nu mai au speranță în nimic. Acum, doar Biserica ar putea conecta pe cei părăsiți, singuri și bătrâni, cu cei tineri. Acum, doar Biserica poate să-L promoveze doar pe Isus, încât oamenii să fie atrași de Isus, nu de frica de ce urmează după moarte sau de tradiție. 

» Articol de Beni Șinca, un tânăr creștin de 25 de ani, programator, originar din Oradea, acum locuind în Marea Britanie.