Înainte de Revoluție, Biserica a încercat oarecum să se protejeze de toate influențele mai puțin pozitive care veneau din contextul de atunci. Și mare parte a modului în care creștinii își exprimau credința avea de-a face cu ce se întâmpla în interiorul zidurilor bisericii. Nu cred că asta ar trebui să se întâmple în mod normal cu un creștin.

Odată ce ai înțeles despre ce e vorba, odată ce ai îmbrățișat valorile lui Dumnezeu și înțelegi ce așteaptă de la tine, e normal să trăiești valorile și convingerile respective acolo unde ești, în fiecare zi. Majoritatea din noi petrecem cel mai mult timp la școală, la servici, în cadrul familiei și probabil cel mai puțin timp la biserică.

Dumnezeu se așteaptă să folosim darurile sau competențele pe care le avem acolo unde suntem, nu doar în biserică. Oricare dintre credincioși poate face ceva pentru Dumnezeu chiar dacă nu face acel lucru în cadrul bisericii. Sigur, biserica nu poate funcționa fără aportul și voluntariatul fiecăruia dintre noi, dar Dumnezeu se așteaptă ca fiecare dintre noi să ne exercităm abilitățile și darurile în contextele în care suntem. Asta ar trebui să fie norma.

Dacă ne gândim la ce a spus Domnul Isus, fiecare dintre noi suntem invitați să fim sare și lumină. Cum poți să aduci mai mult gust, cum poți să sărezi atunci când toată lumea are la el o solniță? Venim duminică dimineața la biserică și încercăm să turnăm sare unii pe alții, dar nu se mai simte o solniță în plus sau în minus când vine vorba de gust. Dar dacă solnița pe care o avem fiecare o folosim în contextele în care suntem de luni până sâmbătă, totul are sens.

Ce rost are să știm multe lucruri despre Dumnezeu și să ne culcăm în fiecare seară liniștiți că dacă se întâmplă ceva cu noi, o să ajungem să ne întâlnim cu Dumnezeu, știind că majoritatea oamenilor din contextele în care ne învârtim habar n-au ce se va întâmpla cu ei când vor ajunge să moară? Și atunci, adevărurile pe care noi le avem ar trebui promovate și explicate, ar trebui ajutați oamenii cu care interacționăm să înțeleagă aceste lucruri.

Am foarte mulți prieteni care, de-a lungul timpului, și-au pus întrebarea dacă ceea ce fac ei de luni până sâmbătă seara poate fi considerat ca ceva spiritual, ca o „lucrare pentru Dumnezeu”, cum spunem în biserică. Și într-un final, majoritatea au înțeles că locul unde ei ar trebui să facă „misiune”, cum spun creștinii, este acolo unde ei profesează, unde își petrec cea mai mare parte a timpului lor. Și ceea ce fac acolo poate fi considerat o lucrare spirituală la fel de importantă sau la fel de bună ca ceea ce facem în cadrul bisericii.

Acesta este rolul și mandatul nostru; unii suntem chemați să fim apostoli, alții învățători, alții pastori, alții evangheliști și așa mai departe. Fiecare dintre noi avem un rol și un dar, care nu trebuie exprimat sau folosit doar în interiorul zidurilor bisericii. Ceea ce spun nu pune lucrarea „spirituală” mai prejos sau mai sus. Ci ceea ce spun e că e la fel de important să-ți trăiești creștinismul de luni până duminică ca ceea ce face un pastor sau cineva angajat în biserică.

În ochii lui Dumnezeu, cineva care slujește doar în biserică nu e mai presus decât cineva care Îl reprezintă pe Dumnezeu acolo unde lucrează și are discuții cu colegii lui despre modul în care Dumnezeu Se exprimă și Se revelează, sau față de un profesor care stă la catedră și încearcă să-i învețe pe copii modul în care Dumnezeu a făcut lucrurile și cum poate El fi cunoscut, și așa mai departe.

Încercând să înțelegem importanța de a fi sare și lumină, să ne gândim cum ne raportăm la copiii noștri. De cele mai multe ori avem așteptări de la copii să fie într-un fel sau să facă ceva. Adevărul este următorul: copiii noștri vor face ceea ce ne văd pe noi făcând. Nu vor face ceea ce spunem, ci vor face ceea ce ne văd făcând. De aceea e important să îți trăiești creștinismul, conștient de faptul că cineva se uită la tine. Și modul în care tu îți pui în practică valorile, principiile și convingerile va avea impact asupra celor din jurul tău.

Vorbim despre familie, dar putem translata situația și în cazul slujbei. Sunt situații în care, într-o situație imposibilă, nu știi cum să faci? Te oprești, poate înalți o rugăciune, stai să te gândești și cineva te întreabă: „Ce faci?” Nu de puține ori cineva m-a sunat și m-a întrebat ce fac, și am zis: „Mă gândesc, mă rog, încerc să înțeleg ce se întâmplă”, și de acolo a pornit o întreagă discuție.

O persoană din Australia s-a frământat destul de mult cu întrebarea asta vizavi de ce face biserica pentru mediul în care el trăiește. Într-o duminică, puțin sătul de mers la biserică doar pentru a asista la un program, omul s-a hotărât să meargă în port și să-și invite un prieten să se plimbe cu el pentru 2-3 ceasuri cu barca. Înainte de a porni să navigheze, i-a zis prietenului: „Știi că sunt creștin și, de obicei, duminică dimineața merg la biserică. La biserică noi cântăm, ne rugăm, studiem Scriptura și așa mai departe. Ce-ai zice ca, înainte de a merge, să ne rugăm?” Omul nu a avut nimic împotrivă. L-a întrebat dacă nu are vreun motiv de rugăciune. Și omul i-a împărtășit prietenului nostru despre o situație din viața lui unde avea nevoie de lumină și de o rezolvare a situației. Omul s-a rugat pentru el, au mers cu barca, s-au întors înapoi... Și și-au dat întâlnire următoarea duminică.

Următoarea duminică, apar trei oameni, prietenul din duminica anterioară cu încă doi: „Dumnezeu a răspuns rugăciunilor tale și problema s-a rezolvat. Am povestit despre asta celorlalți doi și ei sunt dornici să te cunoască și vor să te rogi și pentru ei”. Și așa mai departe, duminică după duminică. La un moment dat, câteva zeci de oameni se întâlneau în fiecare duminică, ieșeau împreună cu bărcile în larg, dar înainte povesteau, împărtășeau modul în care Dumnezeu lucrează în viața lor sau motivele lor de rugăciune, omul nostru le citea din Scriptură, încerca să le explice cât mai simplu pentru ei și petreceau apoi timp navigând împreună.

Iată un exemplu în care cineva a înțeles că e important să-ți folosești toate contextele și pasiunile pentru a aduce sare și lumină, pentru a aduce adevărul lui Dumnezeu acolo unde nu poți să ajungi doar slujind în biserică.

Un lucru simplu este să ne rugăm pentru oamenii din jurul nostru. Ai fi surprins să vezi că există oameni care au nevoie de ajutor și se bucură când cineva îi întreabă: „Spune-mi, te rog, cu ce aș putea să te ajut? Care mai e viața ta? Ce se întâmplă dincolo de orele pe care le petrecem împreună?” Eu un lucru concret care nu ne costă absolut nimic.

Interviu cu Radu Druță, lider în Biserica Vox Domini din Timișoara, parte din seria Întrebări Esențiale produsă de Alfa Omega TV.