Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, principalul subiect al lui Isus, e un subiect și simplu, dar și complex. Cum „iudeii cer minuni, iar grecii caută înțelepciune” (1Corinteni 1), Pavel descrie succint eforturile sale „Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei... Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea” (1 Corinteni 9).

Într-adevăr, Pavel se adaptează când vestește Evanghelia evreilor sau împăratului Agripa, vorbindu-le de patriarhi și lege și locul lui Isus Cel înviat în iudaism. Dar el vorbește în alt mod când se adresează grecilor la Areopag (Fapte 17), trecând prin crearea lumii, religia lor politeistă și literatura greacă ca să ajungă la Evanghelia lui Isus Cel înviat. Aceeași Evanghelie, locuri și contexte diferite, audiențe diferite. Același pescar și același scop, dar pești diferiți și ape diferite, deci ’momeală’ diferită.

Și azi avem audiențe diferite pentru Evanghelie, la care trebuie să ne adaptăm. Avem atei raționaliști, ce cred doar în lumea materială, cărora o posibilă cale spre Evanghelie trece prin demontarea evoluționismului naturalist. Pentru aceasta, avem nevoie de creștini care să înțeleagă știința și apologetica, pentru ca adevărul Evangheliei să strălucească în mințile moderne.

Avem și post-moderni, care resping materialismul modern și cred în spiritualitate, dar nu în cea creștină. Sunt deschiși spre experiențe spirituale, dar nu înghit pe cineva care pretinde că are adevărul absolut. Pentru aceștia, apologetica e o sabie boantă, trebuie o altă abordare. Poate mărturia personală e o cheie? Sau să te rogi împreună cu prietenul tău necreștin pentru problema lui, dând șansa Duhului Sfânt să-l atingă - poate se deschide așa o ușă pentru Evanghelie?

Mai e și cazul celor agnostici sau sceptici, care spun că nu putem cunoaște adevărul.  Și Pilat din Pont,  când aude că Isus a venit să „mărturisească despre adevăr” întreabă sceptic: „Ce este adevărul?” (Ioan 18). Dar același Pilat Îl apreciază pe Isus, încercând să-L elibereze. Poate la aceștia, ca în cazul lui Isus, caracterul creștin neclintit, trăirea creștină indiferent de costuri și arătând încrederea în Dumnezeul transcendent și neschimbat, sunt un cârlig pentru Evanghelie? 

Sunt și creștinii nominali, cei care probabil s-ar ofensa dacă le-ai spune că au nevoie să devină creștini. Ei cred în Dumnezeu, chiar dacă nu Îl cunosc. Cum prezentăm Evanghelia acestora? Poate provocându-i la discuții despre fundamentele creștinismului, arătându-le ce înseamnă rugăciunea sau crucea, care e rolul harului și al faptelor bune și de ce a murit și înviat Isus?

O altă cale pentru Evanghelie este prin supranatural. În Marea Trimitere, Dumnezeu lucra împreună cu apostolii, iar semnele și minunile întăreau mesajul Evangheliei (Marcu 16:20). Azi le vedem destul de puțin, deși încă se întâmplă. Deși nu ține doar de noi, ce trebuie noi să facem ca puterea Duhului Sfânt să se manifeste azi?

Paradoxal, o altă cale e și starea Bisericii, „cetatea așezată pe munte”, „lumina lumii”. În istorie, când credincioșii creau o comunitate autentică, acest lucru atrăgea ca un magnet necreștinii. Azi, mulți din noi suntem pietre de poticnire din cauza certurilor, opuse față de dragostea ce ar trebui să acopere diferențele dintre noi. Ar fi bine să restaurăm dragostea autentică în Biserică, măcar de dragul Evangheliei. Și să restaurăm ucenicia, creșterea spirituală coezivă a credincioșilor.

Pentru România de mâine, integrată într-o UE postmodernă, post-creștină și multiculturală, Evanghelia pare tot mai „expirată”, înecată în marketing și în noianul de mesaje concurente. Dar ea are și azi putere să schimbe vieți. Ține de noi, creștinii, să ne adaptăm la realitățile de azi. Iar acest număr expune câteva metode atipice folosite de Biserica din toată lumea pentru a duce Evanghelia în contexte foarte diferite.

Lumea vine tot mai puțin în biserici ca să audă Evanghelia. Trebuie să ieșim noi în afara bisericii, fiecare credincios în contextul lui și cu darurile sale specifice. Fie în viața de zi cu zi, fie în proiecte speciale de evanghelizare, e nevoie de abordări noi, burdufuri noi. E nevoie să găsim idei și forme noi pentru a transmite Evanghelia, la audiențele diferite, la toate „nișele” de oameni de azi. E nevoie să folosim tehnologii noi pentru evanghelizare. Și să lucrăm cu rugăciune și înțelepciune, împreună cu Dumnezeu în toate acestea. Orice strategie fără El nu va aduce rod. 

Într-o societate de consum, unde toată lumea îți vinde soluții pentru o viață mai bună, ce anume trebuie să facem noi ca Evanghelia să fie cât mai vizibilă? Și cum putem fi cât mai sfinți și integri, în așa fel încât Duhul Sfânt să poată să lucreze împreună cu noi, astăzi? 

Sorin Pețan 
Redactor, Alfa Omega TV Magazin