Legea libertății

Înțelegem noi ce vrea să spună Isus Cristos? Adevărata libertate nu este cea după care tinde lumea. Adevărata libertate se află acolo unde domnește Duhul lui Dumnezeu: «Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia» (2 Cor. 3,17).

Scurt si la obiect

Un oximoron între lege și libertate poate părea imposibil, având în vedere faptul că cele două noțiuni se află la poli opuși, la fel ca războiul și pacea sau focul și apa. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură vorbește despre legea libertății: «Cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui» (Iacov 1,25).

Sub ce lege se aflau cititorii Epistolei lui Iacov? Destinatarii erau evrei, care ieșiseră de sub Legea Vechiului Legământ, respectiv de sub legea lui Moise.

În plus, ei au fost odată oameni nemântuiți, aflați în robia păcatului. Este clar că un om fără Dumnezeu nu este niciodată liber cu adevărat, chiar dacă se laudă că deține această libertate și poate chiar se luptă pentru ea. Deasupra porții lagărului de exterminare de la Auschwitz stătea scris: «Munca te va face liber.» Ce batjocură însemna acest lucru pentru oamenii aflați în detenție! Ei nu erau liberi nici în interiorul, nici în exteriorul lagărului de concentrare. Poate că, uneori, unul dintre prizonierii chinuiți acolo era mai liber din punct de vedere spiritual decât paznicii și schingiuitorii lui.

În epistola sa, apostolul Iacov pune în contrast legea lui Moise cu  legea lui Cristos, legea păcatului cu legea slobozeniei. Pentru copiii lui Dumnezeu însă libertatea nu înseamnă că pot să facă tot ceea ce își doresc. Acest lucru ar însemna exact opusul,  deoarece ar fi o libertate pe cheltuiala altora. Un tată de familie care se bucură de libertatea lui prin sport, jocuri și distracție, își neglijează soția și copiii. Este egoist și nu se ridică la înălțimea responsabilităților sale. Este chiar un laș, care nu vrea să fie un soț și un tată bun. Poate să fie cel mai puternic în confruntări fizice, poate să fie un orator și politician desăvârșit, dar acasă este un bărbat lipsit complet de autoritate.

În numele libertății au avut loc revoluții, crime și torturi. Râvna unui om pentru așa-zisa libertate a costat viața a milioane de alți oameni. Cu siguranță Biblia nu vorbește despre această libertate. Ce sau cine ne face atunci cu adevărat liberi?

«Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi … Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi» (Ioan 8,32.36). Înțelegem noi ce vrea să spună Isus Cristos? Adevărata   libertate nu este cea după care tinde lumea. Adevărata libertate se află acolo unde domnește Duhul lui Dumnezeu: «Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia» (2 Cor. 3,17). Reversul medaliei este ușor de dedus și totodată confirmat de istoria omenirii:

acolo unde nu domnește Duhul lui Dumnezeu, acolo unde Mântuitorul Isus Cristos nu pătrunde în inimile oamenilor, stăpânește tatăl minciunii, cel care îi robește pe oameni. Acolo predomină lipsa de iubire și de considerație, egoismul, cearta, încăpățânarea, invidia, setea de putere, mândria și multe alte astfel de lucruri ce apasă și îngreunează existența oamenilor.

Copiii lui Dumnezeu care au înțeles și primit adevărul sunt îndemnați să caute eliberare. Ei trebuie să fie caracterizați de o atitudine diferită: «Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13).  caracteristica adevăratei libertăți este dragostea, nu egoismul. Astfel putem vorbi cu încredere despre legea dragostei. Dragostea, pe de altă parte, este impulsul pentru o viață în ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu: «El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc“» (Luca 8,21). Despre această împlinire (nu doar despre ascultare) vorbește apostolul Iacov, ilustrând-o prin termenul «legea slobozeniei ». Aceasta nu înseamnă doar a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie urmat, ascultat și pus în practică. Să ne amintim de versetul de la început din Iacov 1,25: «… nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.» Ferice de cine nu doar aude, ci și  implinește! Aceasta este legea libertății.

«Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.» (2 Cor. 3,17)

“Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii; pentru mai multe informatii, scrieti la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.”